O poveste

Am primit de la un prieten o poveste. Sper să vă placă:

"A fost o dată ca niciodată o insulă unde locuiau sentimentele:
Fericirea, Tristețea, Cunoașterea și toate celelalte, inclusiv
Iubirea....

Într-o zi, au fost anunțate că insula se va scufunda, așa că toată lumea și-a reparat bărcile și a plecat. Iubirea a fost singura care a rămas. Iubirea a vrut să persevereze până în ultimul moment. Când insula era aproape inundată în întregime, Iubirea s-a decis să ceară ajutor.
Bogăția a trecut pe lângă Iubire, într-o barcă mare, elegantă. Iubirea i-a spus:
"Poți să mă iei și pe mine cu tine?"
Bogăția a răspuns:
"Nu, nu pot. Am barca plină de aur și argint. Nu mai este nici un loc pentru tine aici."

Iubirea a decis să o întrebe și pe Vanitate, care trecea într-o barcă frumoasă:
"Vanitate, te rog, ajută-mă!"
"Nu pot să te ajut, Iubire. Ești udă fleașcă și asta ar putea să-mi strice barca," a răspuns Vanitatea.

Tristețea era prin apropiere, așa că Iubirea i-a cerut ajutorul: "Tristețe, lasă-mă să vin și eu cu tine."
"Oh.....Iubire, sunt așa de tristă încât am nevoie să fiu singură!"

Fericirea a trecut și ea pe lângă Iubire, dar era aș de fericită încât nici măcar nu a auzit când a strigat-o Iubirea.

Deodată, s-a auzit o voce:"Vin-o Iubire, Te voi lua cu mine." Era un bătrânel. Iubirea s-a simțit atât de binecuvântată și bucuroasă încât a uitat să întrebe ce nume avea bătrânelul. Când au ajuns pe uscat, bătrânul și-a văzut de drumul lui. Iubirea realizând cât de mult îi datorează acestuia, a întrebat-o pe Cunoaștere: "Cine m-a ajutat?"
"A fost Timpul," a răspuns Cunoașterea.
"Timpul?" a întrebat Iubirea."Dar de ce m-a ajutat Timpul?" Cunoașterea a zâmbit și cu o adâncă înțelepciune i-a răspuns: "Deoarece numai Timpul este capabil să înteleagă cât de minunată este Iubirea."