Lider26

Gata. S-a terminat proiectul pilot „Lider26” în această formulă. Poate vă întrebați ce este „Lider26”. Este un proiect cu și pentru licenii. Este investiția unor oamenii în liceenii din ziua de azi. Timp de două luni am avut întâlniri săptămânale cu 10-12 omuleți dornici de învățare, dornici de cunoaștere fără bariera formală. Mi-am reamintit viața de liceu (și totuși nu a trecut prea mult timp de când am terminat), am avut parte de farse, de momente conflictuale (pentru că au personalitate) și am mai avut parte de conștiinciozitatea lor.

Mă bucur că m-am implicat în acest proiect, că am lucrat cu Natalia și că am împărtășit gândurile cu Andreea, Dan, Laura, Mugurel și Raluca - MULȚUMESC!.

Astăzi a fost festivitatea de încheiere, ocazie pentru ca participanții la training să își prezinte proiectele. Momente speciale, în care am fost mândră de „copiii mei”, mândră pentru că s-au implicat până la final, că și-au înfrânt timditatea vorbind în fața celorlalți, mândră că Lory&Dragoș au obținut locul II.

Am să le spun ceva: ”FELICITARI!” și „MULȚUMESC!” Ely, Monica, Denise, Lory, Monica, Dragoș, Emil, Costi, Ioana și Alexa!

Teama

Aș putea fi orice sau oricine. Aș putea face orice, dar îmi este teamă. Teamă de necunoscut, teamă de eșec, teamă că mă voi pierde pe mine cea care mă știu. Și este cumplit să îți fie teamă, să te gândești la ce decizie să iei, să te gândești la rezultat, un rezultat probabil, care te întristează sau te bucură, dar care te face să iîț fie teamă.

Chiar și atunci când te arunci cu capul înainte și crezi că ești de neînfrânt te oprește cineva ca să-ți amintească/reamintească că ea, teama, vine după tine și culmea, se mișcă mult mai repede. Te ajunge, te cuprinde, te face să îți pierzi încrederea în tine, în ceilalți, în restul întâmplărilor, al poveștii și gata…partea ta se termină, pentru că nu mai ești stăpân pe tine. Nu acum și nici în următoarea perioadă.

Dar mai cumplită decât teama este frica. Ea te paralizează, te face să nu mai reacționezi, să devi inapt pentru vre-o mișcare în timp ce creierul tău funcționează . Și asta este cumplit. Creierul să îți spună ce să faci, cum să reacționezi și trupul să nu răspundă. Poate sună ciudat, “ să te părăsească trupul” dar senzația asta o ai.

Ce păcat că trupul și creierul nu sunt mereu în tandem. Ce trist că sufletul și creierul nu sunt mereu de acord. Ce pierdere ca trupul și sufletul nu se dăruiesc doar persoanelor iubite. Ce regret că sufletul, creierul și trupul se întâlnesc atât de rar și merg pe același drum prea puțin timp, poate niciodata. Ce irosire…

Dorințe...

Mă uit spre înălțime
Ș-aș vrea ca să gândesc
Dar mintea e haină
Și mă oprește des.

Aș vrea să strig mai tare
Dar tot n-am să aud,
Aș vrea sa spun cuvinte
Dar nu prea știu eu cui.

Aș vrea să fiu o lună
Să pot privi în jur,
Să-ngheț doar c-o privire
Ce se preface-n scrum.

Aș vrea să pot atinge
Un nor în viața mea,
Aș vrea să stau cu tine
Dar mintea mea nu vrea.

Aș vrea să dau o viață
Dar unde-i viața mea...?